În vârstă de 16 ani, Bianca e nevoită să meargă 26 de kilometri pe jos să ajungă la școală. Bani de autobuz nu sunt, iar părinților n-a vrut să le spună prin ce chin trece zilnic „ E greu, e frig, mi-e foarte frică, mai ales seara…”.Când a aflat, tatăl ei a rămas fără cuvinte. Ce a spus bărbatul când a realizat ce sacrificiu face fiica lui zilnic: „Știam că pleacă cu autobuzul….” continuarea —

Povestea emoționantă a unei eleve din Iași.

Bianca are o poveste de viață dramatică. Din lipsa banilor, eleva merge pe jos 26 de kilometri pentru a învăța. Bianca este din Iași și își dorește să învețe pentru a avea un viitor mai bun.

Povestea emoționantă a unei eleve din Iași. Bianca merge 26 km pentru a ajunge la școală

În România sunt foarte mulți copii care se confruntă cu mari probleme atunci când vine vorba despre accesul la educație. Situațiile financiare ale părinților îi determină pe copiii să treacă prin momente cumplite si să facă sacrificii enorme pentru studii. Este și cazul Biancăi Michiu, o elevă din Iași. Iar de un an de zile face eforturi mari pentru a ajunge la școală. La vârsta de 16 ani parcurge pe jos câte 26 de kilometri pezi. Bianca parcurge 13 kilometri până la școală și 13 kilometri înapoi până acasă. Ar avea varianta autobuzului, dar situația financiară nu-i permite acest lucru, iar în mașini străine nu se urcă, de teamă.

Bianca locuiește în comuna Șipote din județul Iași, alături de mam ei, grav bolnavă, și tatăl său, fiind singurul care muncește și mai aduce un ban în casă. Tânăra este elevă în primul an la Liceul Thenologic Vlădeni, la Profilul Textile, iar în ciuda greutățile vieții, tânăra vrea să își termine studiile pentru a avea un viitor bun. Copila face eforturi enorme să ajungă la liceu și trebuie să meargă pe jos pentru a ajunge la timp la ore.

”Nu se întâmplă tot timpul să merg pe jos, decât când nu am bani de autobuz. Un bilet costă 10 lei dus și 10 lei întors, iar când nu am bani, nu am ce să fac, merg pe jos. E greu, e frig, mi-e foarte frică, mai ales seara, când mă întorc.Când plec e mai bine, merg ușor pe marginea asfaltului, dar când ajung lângă lacul de la Hălceni, bate vântul foarte tare. Mi-e foarte frică seara să mă întorc, că e întuneric, dar mai reușesc să găsesc 10 lei să mă întorc cu autobuzul.M-am învățat așa, e greu, dar nu am ce să fac. Uneori e mai bine, alte ori e mai rău”, a povestit Bianca Michiu pentru Bzi.

Familia Biancăi trebuie să se descurce cu doar 600 lei pe lună. Mama ei suferă de ciroză hepatică, iar tatăl lucrează cu ziua prin sat. În multe cazuri, pentru că mama ei este bolnavă, Bianca este cea care gătește și face curat în casă.

”Noi nu am știut că merge pe jos, am aflat târziu. Știam că pleacă cu autobuzul, dar de când am aflat, stăm cu sufletul la gură până ajunge înapoi acasă. Se întâmplă tot felul de nenorociri în lumea asta și i-am zis să aibă grijă, să nu se urce în mașini străine, iar din banii pe care îi mai are să păstreze 10 lei să aibă măcar la întors. Nu avem cu ce să plătim, abia ne descurcăm. Soția e bolnavă, tratamentul ei ne costă 300 de lei pe lună. Am crescut 5 copii, ne-a fost foarte greu. Acum, acasă a rămas doar ea, ceilalți îs mari, îs la casele lor. Ne mai trimit ei câte un ban, pentru ea, dar nu tot timpul. Când o să ia bursa, o să își ia abonament și nu va mai merge pe jos”, a declarat Sebastian Michiu, tatăl elevei din Iași.

Care este visul Biancăi?

În ciuda greutăților, Bianca dorește să învețe și să devină o croitorească de succes, după ce va termina studiile la Liceul Tehnologic Vlădeni. Aceasta reușește cu greu să-și cumpere un abonament de transport din banii de bursă socială, singurul ei venit. Colegii și profesoriio mai ajută din când în când.

”Îmi place să merg la școală, să stau cu prietenele mele, mai trece timpul. Materia mea preferată e matematica, dar ce îmi place mie cel mai mult să fac este să cos. Știu să cos foarte bine. Mi-ar plăcea să reușesc să devin croitoreasă, dar nu vreau să îmi fac speranțe prea mari.Eu iau bursă socială, dar nu îmi ajunge nici să îmi plătesc abonamentul, pentru că este mult mai scump. Doar pentru o săptămână costă 90 de lei, și bursa mea este puțin peste 200 de lei pe lună. Am noroc că mă mai ajută frații mei mai mari, dar și ei au familiile lor și nu reușesc nici ei mereu. La vară o să fie mai bine. Nu îmi este rușine să merg pe jos, asta e situația. Luna asta am mers pe jos de 3, 4 ori, atât”, a mai spus eleva pentru sursa citată.

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.